Înapoi la atelier
Cred că unele pasiuni nu dispar niciodată. Poate doar așteaptă, în liniște, momentul în care suntem pregătiți să le ascultăm.
A mea a început cu mult înainte să știu ce înseamnă design vestimentar.
Când eram mică, îmi plăcea să desenez haine. Aveam un catalog vechi Neckermann al părinților mei și, în loc să mă uit doar la fotografii, îmi imaginam alte ținute, alte croieli, alte combinații. Desenam și spuneam foarte hotărât că, atunci când voi fi mare, vreau să fiu creatoare de modă. Era unul dintre acele visuri de copil pe care le spui cu toată convingerea, fără să te întrebi dacă viața va avea sau nu loc pentru ele.
Viața m-a purtat însă pe un alt drum.
Am studiat biologia și am lucrat în domeniul medical, un domeniu care mi-a oferit experiență, disciplină și multe lecții importante. Dar undeva, în tot acest timp, partea mea creativă a continuat să rămână acolo. Atracția pentru artă nu a dispărut niciodată.
Am tot așteptat un moment potrivit. Poate momentul în care să am mai mult timp. Mai mult curaj. Mai multă siguranță. Poate momentul în care să simt că este „permis” să aleg și ceea ce îmi place cu adevărat.
Până când mi-am dat seama că momentul perfect probabil nu avea să vină niciodată.
Așa am început să-mi dau voie să încerc.
Mi-am cumpărat o mașină de cusut și am început să învăț singură, din tutoriale și din multă practică. Am greșit, am desfăcut, am încercat din nou și am descoperit că îmi place enorm procesul prin care un material simplu se transformă, pas cu pas, într-o piesă care poate fi purtată.
Mai târziu, am avut șansa să urmez o școală de design vestimentar. Pentru mine a fost o perioadă extraordinar de frumoasă. Acolo am înțeles că o haină frumoasă nu înseamnă doar o idee bună sau un material frumos. Înseamnă construcție, proporție, alegerea potrivită a materialului, finisaje și, mai ales, atenție la detalii.
Am învățat să privesc altfel fiecare cusătură, fiecare tiv și fiecare margine. Să nu mă mulțumesc cu „merge și așa”. Pentru mine, calitatea a devenit parte din povestea fiecărei piese.
Oana Dorîngă Atelier s-a născut din această combinație dintre visul copilului care desena haine în cataloage și omul care, după un drum complet diferit, a avut în sfârșit curajul să se întoarcă spre ceea ce i-a plăcut dintotdeauna.
Astăzi creez manual, în România, piese unicat și colecții în serii mici, alegând cu grijă materialele și încercând să construiesc haine care să nu fie doar frumoase, ci și plăcute de purtat.
Îmi plac modelele confortabile și versatile, pe care le poți transforma și combina în mai multe feluri, astfel încât o piesă să îți ofere mai mult decât o singură apariție. Îmi place să mă gândesc la haine ca la niște piese care pot intra firesc în garderoba unei femei și pot fi purtate în contexte diferite, în funcție de felul în care sunt accesorizate și combinate.
Sunt atrasă de naturalețe, de texturile frumoase și de materialele care au ceva autentic în ele. Iar inspirația poate veni de oriunde: din natură, dintr-o floare, dintr-un animal, dintr-o formă sau pur și simplu dintr-un detaliu pe lângă care trecem într-o zi obișnuită.
Poate că legătura mea cu natura vine și din prima mea formare, în biologie. Poate că, de fapt, toate lucrurile pe care le-am făcut până acum au contribuit, într-un fel, la ceea ce creez astăzi.
Lucrez încet. Uneori foarte încet.
Pentru că fiecare piesă este lucrată de mine, iar pentru mine contează enorm cum arată și pe interior, nu doar ceea ce se vede la prima privire. Îmi place să lucrez cât mai curat și să acord atenție finisajelor, chiar și acolo unde poate nu le va observa nimeni.
Și fac toate acestea din pasiune.
Dar pasiunea nu înseamnă că munca devine ușoară. În spatele unei piese sunt ore de lucru, încercări, materiale, răbdare și uneori multă muncă pentru un detaliu pe care doar eu îl voi ști.
De aceea, mesajele de apreciere ale celor care aleg să poarte ceea ce creez înseamnă atât de mult pentru mine.
Când cineva îmi spune că îi place o piesă, că se simte bine purtând-o sau că a observat un anumit detaliu, simt că toată munca din spatele ei a ajuns acolo unde trebuia să ajungă.
Îmi doresc ca ceea ce creez să fie remarcat, să fie apreciat și, mai ales, să aducă bucurie celui care îl poartă.
Nu îmi doresc să creez haine care să fie purtate o dată și apoi uitate într-un dulap.
Îmi doresc să creez piese cu personalitate, cu poveste și cu suficientă versatilitate încât să își găsească locul în viața de zi cu zi.
Oana Dorîngă Atelier este, în fond, povestea unei pasiuni pe care nu am reușit niciodată să o las în urmă.
A început cu niște desene făcute de un copil într-un catalog vechi.
A trecut prin biologie, prin domeniul medical, prin multe îndoieli și printr-un moment în care am ales, în sfârșit, să-mi dau voie să încerc.
Iar astăzi, fiecare piesă pe care o creez este o mică parte din această poveste.
Cu răbdare. Cu multă muncă. Cu atenție la detalii.
Și, mai presus de toate, cu suflet.